Cubulete cu nuci
Ingrediente: 170 g miere, 400 g faina, 150 g unt, 3 galbenusuri, 1/2 pachet praf de copt, zeama si coaja de la o jumatate de lamaie, un varf de cutit de scortisoara, 150 g gem de zmeura. Pentru spuma de albus: 3 albusuri, 100 g nuca macinata, 100 g zahar
Modul de preparare: Amestecam, direct pe planseta, untul inmuiat cu faina si praful de copt. Adaugam galbenusurile, mierea, mirodeniile, zeama si coaja rasa de la lamaie. Se face un aluat omogen, se intinde o foaie, cu care tapetam o tava unsa usor. Deasupra, intindem gemul de zmeura peste care punem spuma de albus cu nuci. Imediat se da la cuptor, unde se coace la foc potrivit, pana se aureste. Dupa ce s-a racit, taiem cubulete.
Renault Clio
Produs inca din 1990, Renault Clio a trecut prin diferite faze de maturizare, in anul 2005 avand loc cea mai importanta schimbare, cand a primit un look nou. Desi deseori criticat, acesta a inregistrat un adevarat succes , fiind cotat printre cele mai vandute modele din Europa. A fost comercializat in Japonia, America Latina sub diferite denumiri. Platforma tehica pe care a utilizat-o la construirea celei de-a treia generatii este platforma comuna Nissan -Renault.
Renault Clio este disponibil in variante cu 3/5 usi in versiunile: Authentique, Dynamique si Privilege. In functie de versiunea aleasa, poti opta pentru propulsoare pe benzina cuprinse intre 1,2 litri,cu 75 CP si 1,6 litri de 110 CP sau diesel de 1,5 dCi, ce poate dezvolta intre 70 CP si 85 CP.
De asemenea , si dotarile standard se diferentiaza in functie de modelul ales (din cele trei), cel care vine cel mai echipat este Clio Privilege. Dotarea minima standard contine, in materie de siguranta: airbag-uri frontale adaptabile pentru sofer si pasager, centuri in trei puncte, cu limitator de efort integrat, pretensionate (doar cele din fata), iar pentru siguranta copiilor intre 6-10 ani, asezati in centrul banchetei din spate, dispozitivul de inchidere este amplasat asa incat centura sa se aseze pe bazinul micutului. La testele Euro NCAP a obtinut un scor de cinci stele pentru protectia pasagerilor adulti.
Turta dulce cu fructe uscate
Ingrediente: 300 g miere, 300 g faina alba, 100 g zahar pudra, 90 g unt, 5 oua, 1 praf de copt, 50 g alune pisate, 50 g stafide, 100 g fructe uscate si coaja de portocala glasata, 1 lingurita de scortisoara, 1/2 lingurita anason, 50 g caise uscate, 50 g pere uscate, 1 lingura de rom
Modul de preparare: Taiem marunt fructele uscate, le punem intr-un castron de portelan, adaugam mierea, untul topit, ouale intregi, zaharul si mirodeniile; omogenizam bine amestecul, pana cand compozitia creste si devine alba. Adaugam, treptat, faina cu praful de copt. Punem intr-o forma de chec unsa si dam imediat la cuptor, la foc potrivit, pana se aureste. O rasturnam pe planseta, o stropim calda cu rom si, dupa ce s-a racit, presaram cu zahar vanilat si taiem in patrate.
Cat traiesc delfinii ?
Varsta animalelor a starnit curiozitatea oamenilor de nenumarate ori, caci asa cum se petrec lucrurile in natura, in afara prezentei omului, deci fara a se putea „inregistra” nasterea si „decesul”, este foarte greu de stabilit cat a trait un animal, daca nu chiar imposibil.
Numai diferite intamplari au dus, uneori, la evaluari aproximative privind numarul de ani al unui animal oarecare. Asemenea intamplari sunt legate, de obicei, de prezenta unui animal cu un semn distinctiv (o ureche rupta, o coada ciunta, o cicatrice pe corp etc.) ce-si duce viata pe undeva prin apropierea asezamintelor omenesti, semnele de care am amintit avand rolul unor marcaje. In acest fel stiindu-se aproximativ anul in care a fost zarit pentru prima data animalul, cat si anul in care el a disparut sau i s-a gasit cadavrul din intamplare, se poate usor calcula timpul cat a trait prin acele locuri. La cifra obtinuta se mai adauga un numar aproximativ de ani care sa reprezinte varsta animalului respectiv pana la data cand a fost observat pentru prima oara. Cifra ce se obtine in acest fel reprezinta o varsta aproximativa a individului, dar ea constituie un indiciu si o orientare cat de cat. Este foarte adevarat ca un asemenea mod de a evalua varsta unui animal ne da uneori, date extrem de eronate cand le raportam, in special, la specie, si in cele mai multe cazuri varsta ce o apreciem este mai mica decat cea reala.
Astfel de intamplari se cunosc si in lumea delfinilor. La sfarsitul secolului trecut, de pilda, intr-un mic port din Noua Zeenlanda a fost vazut, intr-o buna zi, un delfin care insotea navele ce ieseau pe o distanta apreciabila. In zilele urmatoare delfinul a fost observat din nou, apoi iar, pana cand oamenii s-au obisnuit atat de mult cu prezenta lui incat le lipsea atunci cand, cine stie din ce motiv, nu aparea i-au dat chiar si un nume cu care il strigau. Asa, zi de zi delfinul a escortat micile nave ani in sir pana cand intr-o buna zi a disparut, iar pe o plaja nu prea indepartata de port a fost gasit corpul unui delfin mort, care parea sa fie al lui Paloris-Jack, cum il botezasera localnicii. Trecusera 24 de ani de la data cand fusese vazut pentru prima data. Adaugand inca 2-3 ani cat ar fi avut la data venirii sale in aceasta zona, se poate afirma ca el a trait cam 26-27 ani, iar eroarea in aceasta situatie este destul de mica. Intamplarea a facut ca acest delfin sa moara dupa 24 de ani, ceea ce a dat posibilitatea unui calcul din care sa se obtina o varsta aproximativ egala cu durata de viata a delfinilor din specia lui, dar s-ar fi putut intampla ca delfinul Paloris-Jack sa moara doar la 7-8 ani dupa venirea in micul port, ceea ce ar fi dat o durata de virsta eronata pentru specie, in general.
Alte imprejurari din care sa poata rezulta varsta aproximativa a delfinilor, in special a speciilor mari, sunt legate de vanatoarea lor. Se stie ca pentru a vina delfini mari sau balene oamenii folosesc un fel de sagesti, numite harpoane, pe care le „arunca” in animal. Uneori insa se intampla ca varful acestor harpoane sa se rupa in corpul delfinului sau balenei si acesta sa scape. Vanate apoi din nou, alta data, de alti pescari, la prelucrarea carnii si a grasimii se gaseau in corpurile lor varfurile harpoanelor rupte. Cum unii din patronii echipelor mari de vanatori de balene aveau obiceiul sa-si incrusteze initialele numelui pe sagetile harpoanelor, se pot face calcule aproximative privind durata dintre cele doua vanatori, la care se mai adauga o cifra reprezentand varsta aproximativa a animalului cand a avut loc prima harponare nereusita. De exemplu, intr-o balena de Groenlanda (Balaena mysticetus) a fost gasita sageata unui harpon ce statuse nu mai putin de 40 de ani in corpul acesteia. Dar cum este usor de presupus, in asemenea cazuri pot apare erori destul de mari.
Nu cu mult timp in urma, cam prin deceniul trei al secolului nostru, au inceput sa se faca marcaje speciale la balene si speciile mari de delfini, ce aveau ca scop urmarirea migratiilor acestora. Marcajele, pe principiul inelarii la pasari, constau in aceea ca se impusca in corpul animalelor un mic cilindru din otel inoxidabil pe care se notau date privind locul harponarii, anul, luna etc. Prin vanarea intamplatoare a unor asemenea exemplare marcate se obtin date nu numai cu privire la drumul parcurs de ele, ci si cele privind varsta aproximativa a lor. In aceasta situatie marcajele se fac pe exemplare tinere pentru a se evita cat mai mult erori.
Asemenea marcaje s-au practicat inca din antichitate, bineanteles la nivelul „tehnicii” din acele timpuri. Aristotel, filozof grec care a trait intre anii 384-322 i.e.n., in lucrarea sa „Istoria Animalium” (Istoria animala), arata ca pescarii greci crestau semne pe cozile delfinilor si-i lasau liberi pentru a vedea cat traiesc, iar unele exemplare le-au prins dupa 30 de ani.
Evident toate aceste metode de apreciere a varstei dau erori pe de o parte, iar pe de alta cer neaparat o „inregistrare” prealabila cum ar fi chiar marcajul in sine. De aceea specialistii s-au gandit sa gaseasca o metoda stiintifica de aflare a varstei fara a fi nevoie de aceste marcaje costisitoare. Asa s-a stabilit ca la delfini si casaloti, adica la odontocete in general, varsta se poate afla usor prin simpla pilire transversala sau longitudinala a dintilor. Deoarece acestora li se adauga in fiecare an un strat de dentina, prin pilire se pun in evidenta un fel de inele concentrice usor de numarat cu un instrument de marit (o lupa mai puternica), numarul total al acestor inele reprezentand varsta animalului, tot asa cum la arbori se poate afla varsta dupa numarul inelelor din trunchi.
Exista si alte metode de a afla varsta delfinilor, dar aproape toate au un grad mai mare sau mai mic de aproximatie, afara de cea expusa, cu privire la numarul straturilor de dentina. Prin aceasti metoda s-a constatat ca speciile mari de delfini pot trai pana la 50 de ani, pe cand cele mici mai putin, pana la 12-15 ani, cum este cazul marsuinului-comun (Phocaena phocaena). Cat priveste delfinul-mare (Tursiops truncatus) se stie ca poate trai pana in jurul a 35 de ani, iar delfinulcomun (Delphinus delphis) pana la 20-25 de ani.
Alegerea carierei copilului
Intre membrii familiei (mama, tata si copil), se creeaza, in problema alegerii carierei, cateva tipuri de relatii. O prima categorie de relatii in alegerea carierei copilului este cea in care exista o corespondenta de pareri doar intre el si unul din parinti.
Intr-o relatie de acest fel copilul si mama sunt de acord ca primul sa urmeze o anumita cariera dar tatal doreste ca fiul sau fiica sa sa urmeze cu totul alta cariera . De exemplu: mama si fiica sunt de acord ca aceasta sa devina profesoara dar tatal sustine ca ea sa-si insuseasca cariera de medic.
In aceeasi categorie se cuprinde si situatia in care copilul este de acord cu tatal asupra alegerii carierei dar mama este de alta parere. De exemplu: tatal si baiatul s-au gandit ca acesta sa devina electrician auto dar mama vrea ca baiatul sa urmeze si facultatea pentru a deveni inginer.
In relatiile prezentate mai sus, de multe ori sansa de a avea cuvantul hotarator o are parintele cu cea mai mare autoritate in familie si cariera pe care o va avea (sau va incerca sa o aiba) copilul este cea propusa de el. Dar problema aici nu este care dintre parinti trebuie sa hotarasca ci ca alegerea defivnitiva sa ramana cea care este mai potrivita.
Situatia copilului este mai dificila cand parintii sunt de acord intre ei, ca fiul sau fiica sa urmeze o anumita profesie, dar copilul doreste cu tarie alta cariera, sau alt domeniu profesional. Spre exemplu: in timp ce parintii au ales pentru fiul lor profesiunea de medic, acesta inclina spre cea de sofer sau de mecanic auto sau invers.
Si aici, ca in situatiile precedente, problema este: alegerea cea mai buna, cea mai potrivita copilului este cea facuta de el, sau cea a parintilor ? Desigur, trebuie sa invinga alegerea cea mai potrivita. Iar daca nici una din cele doua nu este corespunzatoare sa se renunte la ambele in favoarea celei bune, pe care o vor cauta in colaborare cu scoala.
Adeseori insa in asemenea situatii primeaza dorinta parintilor, acestia fiind uniti in alegere si avand suficiente mijloace de autoritate si constrangere pentru a se impune in fata copilului. Dar daca alegerea lor nu este cea buna, cel care va suferi mai mult va fi copilul.
In alte cazuri, fiecare din cei trei membri ai familiei se gandeste la o alta carieta. Ca de exemplu, baiatul doreste sa devina pilot in aviatia militara, tatal vrea sa-l faca avocat iar mama isi viseaza fiul ziarist. In aceste situatii discutiile in contradictoriu sunt frecvente si ele dureaza adeseori pana in preajma concursurilor de admitere, ceea ce este de natura sa impiedice nu numai buna alegere dar si pregatirea pentru concurs. Nu arareori tinerii care intalnesc asemenea contradictii in familiile lor, inregistreaza insuccese datorita tocmai acestor neajunsuri.
